Când am împlinit optsprezece ani tot nu îmi crescuseră aripi, dar asta nu mă mai întrista. Mai ales că am primit cel mai frumos cadou posibil, din toată toată lumea. Primul meu scaun cu rotile. Nu ţin minte să fi fost aşa de fericită în viaţa mea. Am sărit într-un picior de fericire... (am auzit că miriapodele zic asta atunci când se bucură foarte tare, dar eu sar des într-un picior şi nu văd ce-i aşa de mare scofală).
Filmul meu super-preferat e Metrix. Fiincă acolo există lumea asta virtuală în care poţi să fii cum vrei tu, cu două picioare sau chiar cu o mie de picioare şi poţi să zbori dacă vrei. Bine, nu că aş vrea eu să am un picior în plus, să fiu ca toate miriapodele alea balănganite. Şi, vai mi-e ruşine să zic, îmi place foarte mult de Nio. E un drăguţ şi l-aş pupa dacă m-ar lăsa, da nu îmi place totuşi atâtde el că are două picioare, ca şi restul miriapodelor.


Prietenele mele spun despre mine că sunt cea mai suplă dintre toate. Nu prea înţeleg de ce
zic ele asta, că de când am fost plecată la tratament de varice în plăci în Antilele Unite, timp de un an, am mai pus ceva kile pe mine. Ele totuşi insistă aşa că eu le cred şi le las în pace...